Simbolul orasului Pitesti

Cel mai profund si cutremurator lucru prin care Pitestiul, orasul in care m-am nascut, este cunoscut in strainatate este teribila inchisoare politica, in care in anii ’50 sute de intelectuali romani au fost supusi unui tratament inimaginabil. Desi opinia publica internationala vorbeste despre acest incredibil experiment de mutilare si anihilare a personalitatii si de schingiuire fizica a unor oameni profund spiritualizati, in Pitesti nu se vorbeste despre asa ceva, e ca o teama indusa parca de autoritatile publice din acest oras, autoritati alcatuite in mare masura din vasnici uramsi ai tortionarilor de la Pitesti. Nu se vrea realizarea unui Memorial, nu se vrea construirea unei biserici in memoria Mucenicilor de aici.

Ar fi normal ca inchisoarea politica de la Pitesti sa devina simbolul acestui oras.

Pasi mici. Poate sunt in urma cu evenimentele, o spun totusi…

Pentru ca in Romania evolutia politica este mai alambicata decat oriunde in lume, incerc de 7 ani sa ma adaptez evenimentelor, sa iau partea buna a lucrurilor. E clar ca tara noastra plateste inca tribut comunismului si ca, in mare masura, fosta securitate comunista este si astazi cea care trage sforile… Mi se arunca in fata ca PDL-ul este totusi un partid neocomunist, fiind alcatuit prin unierea PD-ului (format la randu-i din neocomunisti FSN-isti), cu Partidul Liberal Democrat. Critica asta mi-o aduc de obicei comunisti incurabili, colaboratori fara leac ai securitatii, oameni inraiti si uratiti.

Chiar daca nu este perfecta, schimbarea produsa in 2004 e totusi salutara. Reformele de dreapta ale PDL-ului vor da fara indoiala roade foarte curand.

Sunt multe frustrari adunate in aproximativ 15 ani de guvernare neocomunista a PSD-ului/ PDSR-ului si de lafaire in avutul public a fostilor nomenclaturisti. Cand Basescu a venit la putere, acestia detineau deja suprematia economica, fiind imposibil de inlaturat. Situatia asta de compromis e totusi mai de acceptat decat nenorocirea adusa de Ion Iliescu acestei tari timp de 15 ani.

O Romanie nationalista si erotica

Incepuse sa se teama, vroia sa scape, daca ar fi cerut ajutorul, n-ar fi luat-o nimeni in seama. El se putea da drept sotul ei. Inima ii batea tare si aproape ca se vedea moarta sau, in cel mai bun caz, inchisa intr-o incapere intunecata si scoasa doar la futut. Ii trecuse prin minte si varianta “traficului de organe”, nu se pricepea la femei, dar banuia ca cele ca ea nu mai au cautare (avea aproape 39 de ani). Tanarul chel si cu cicatrici pe fata, imbracat in traditionalul trening moldovenesc, nu dadea semne de ingaduinta. Oamenii treceau nepasatori prin parc, doar cativa isi opreau pentru o secunda privirea asupra bizarului cuplu. Matilda isi facea tot felul de scenarii de salvare. Ii spuse ca are programare la medic, ca trebuie sa ajunga in oras pana la ora 7. Dar nicio sansa, killer-ul o strangea cu putere de brat si din cand in cand o smucea scurt ca sa-i potoleasca pofta de eliberare.

Avea farurile defecte la masina si curand se intuneca. Ii propuse un targ, el sa se duca sa-si repare farurile, in timp ce ea se va duce la medic, urmand ca la ora 9 sa se intalneasca in acelas loc.

Matilda se simtea prinsa intr-o situatie stupida, in fond nu-si dorise decat o banala conversatie si eventual o partida de sex. Era la varsta la care nu se putea altfel… Nu calcase pe nimeni pe bataturi si nu intelegea de ce trebuie sa fie traumatizata in felul asta. Incepuse sa-si dea seama cat de complexa e lumea, ce exemplare ciudate o populeaza. Cu o ultima sfortare incerca sa-l convinga ca e prea batrana pentru el. Aproape ca o pufnea rasul la ce idiotenii putea sa debiteze, dar, na’, trebuia sa scape.

In sfarsit, in drumul spre oras ii trimise un mesaj in care il anunta ca are cancer si va muri curand. Killer-ul ii raspunse induiosat:” vai, de-asta ma respingeai tu, imi pare atat de rau”. Rasufla usurata.

La 7 era in oras. La celebrarea liderului ultranationalist tembel, lumea se ducea ca la circ. Nu putea sa creada ce gusturi grotesti puteau avea oamenii, cata lipsa de seninatate si spirit analitic. Chiar sa nu fi observat nimeni ca omul asta avea probleme cu capul? Citise undeva ca pe vreamea lui ceausescu, el si altii ca el, violau copile provenite din familii sarace, pe unele chiar omorandu-le in jocuri erotice grotesti.

O Romanie a oamenilor curati

In oameni ca Sorin Adam Matei si Caius Dobrescu vad viitorul acestei tari. O Romanie a oamenilor curati. Cand vom intelege ca lumea e in miscare si ca valori fundamentale, precum respectul demnitatii umane, vor duce societatea inainte, vom fi mai fericiti. Multiculturalitatea, toleranta, onestitatea, sunt valori la care ar trebui sa adere orice individ si cu atat mai mult liderii. Capacitatea de a vedea lucrurile din interior este esentiala pentru progres. Nu poti organiza o familie daca nu traiesti in ea. Trebuie sa invatam a fi dedicati societatii in care traim, la fel cum suntem dedicati propriei familii (in eventualitatea ca suntem). Un copil nu poate fi educat frumos de catre un parinte fara valori morale, fara echilibru si dragoste. Stiu ca societatea nu e organizata pe baza principiilor de care vorbesc eu acum. Dar exista o cale de mijloc, au dovedit-o societatile occidentale.

Trebuie sa avem respect pentru lucrurile primare, precum spalatul pe dinti sau construirea unei autostrazi, uneori puritatea si curatenia au la baza un minim de confort fizic. Nu e normal sa traim intr-o societate de exploatatori si exploatati. Daca omul de afaceri occidental a invatat sa-si respecte angajatul, oligarhul roman promoveaza un sistem “sclavagist”. Aceasta atitudine eu o vad avandu-si originile in “valorile” promovate de fosta (actuala) securitate/fostii nomenclaturisti. Oligarhii romani au fost creati in anii ’90 de catre securitate. 

Avem nevoie de lideri nemanipulabili, demni si cu spirit de sacrificiu. Fara a-l idealiza, in conditiile actuale, Basescu e cel mai aproape de un astfel de model. 

***

unii au obsesii pentru mirosuri

eu am pentru biserici

pentru intalnirea cu mine acolo

pentru chipul bland al duhovnicului meu

pentru imaginea copiilor mei cand erau mici

pentru simplitate

pentru caldura

pentru treptele urcate pana in rai

pentru momentele mele de glorie in lume

eu am fost cea care a ingenunchiat in fata voastra

infrangerea m-a facut frumoasa.

***

tu nu iubesti

tu lasi strazile sa se aglomereze in inima ta

rupi florile din spatiile verzi

si iti pui toate sperantele in masina

ca o doamna urata si obositoare

fardata strident si atat de departe de inima

tu nu iubesti

pentru ca foarte rar iti dai seama ca traiesti.

Balaurul comunist prezent in viata noastra cea de toate zilele

Este incredibil cat de ridicoli si cat de obedienti sunt “executantii”. Ei asculta cu infrigurare si fara discernamant ordinele sefilor clanului (mafiot de cele mai multe ori). Ei spun “sa traiti” si executa fara cel mai mic efort de gandire si analiza orice aberatie care poate distruge viata unui nevinovat, doar pentru ca vor primi bani sa mai petreaca o noapte la club sau, in timp, sa-si construiasca case kitschoase (pentru ei si copiii lor trogloditi). Banul e Dumnezeul lor! Ce educatie, ce cultura, banul pentru kitsch-uri si cluburi, pentru distractii grotesti si alte de-astea! N-au pasiuni, n-au credinte, sunt superstitiosi si laudarosi.

Iata radiografia “sefului” din institutiile publice romanesti.